OCUPAŢIA „MANAGER DE INOVARE”
Conform avizului nr. 1983/16.02.2007, Direcţia de programe şi strategii Forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi a Familiei, a avizat favorabil introducerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România a ocupaţiei „manager de inovare” codul 241941, grupa de bază „2419 – Specialişti cu funcţii administrative şi comerciale”.
Grupa de lucru:
J.M. Bogdan, Dragomirescu Simina, Faighenov Marioara
În data de 5.03.2007, grupa de lucru a solicitat asistenţă metodologică din partea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, pentru elaborarea standardului ocupaţional
Conform Deciziei nr. 2761 din 07.06.2007, s-a autorizat furnizorul de formare profesională AGPITT INVENT S.R.L. pentru o perioadă de 4 ani pentru organizarea programului de perfecţionare pentru ocupaţia Manager de inovare cod 241941.
Acte normative:
- Hotărârea CNFPA nr. 57 din 28.11.2003 de înfiinţare a comisiei de autorizare a Municipi ului Bucureşti;
- O.G. 129/2000, republicată, privind formarea profesională a adulţilor - art. 21(1);
- HG 522/2003 privind Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.G. 129/2000, republicată – art. 14(1);
- Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului educaţiei cercetării şi tineretului pentru aprobarea Metodologiei de autorizere a furnizorilor de formare profesională a adulţilor – art. 19(2).
Definiţia ocupaţiei: managerul de inovare este responsabil cu gestionarea eficientă a inovării într-o organizaţie.
Managerul de inovare rãspunde de exercitarea funcţiilor manageriale de previziune, organizare, antrenare, coordonare, control-evaluare a schimbărilor în funcţie de mediul exterior.
- Inovarea: acţiunea de „a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi” [DEX, 1996]. Noţiunea de inovare a devenit interesantă pentru economişti odată cu lucrările lui Schumpeter, în care, inovarea este prezentată ca o realizare care constă în aplicarea unei idei sau invenţii, a unor produse, tehnologii sau sisteme în activitatea economică [Corneliu Russu, 2003]. Astfel, inovarea poate fi considerată „a produce altceva sau a produce altfel” [Schumpeter, 1934-1942] sau poate fi „instrumentul specific al întreprinzătorilor, mijlocul cu care ei exploatează schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii” [Liviu Mihail Băloiu, Ioan Frăsineanu, 2001].
- Inovarea industrială: inovarea din industrie, în urma căreia se obţine valoare adăugată şi avantaj competitiv pentru întreprinderi, principalul generator de produse/servicii noi.
- Inovarea deschisă: inovarea axată pe parteneriatul între industrie, universităţi şi centrele de tehnologii şi cercetare [Raportul de la Bruxelles 5-6 februarie 2004].
Definiţia cea mai utilizată în prezent este cea confirmată în documentele OECD, care prezintă inovarea ca fiind procesul global de creativitate tehnologică şi comercială, transferul unei noi idei sau a unui nou concept, până la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptate de piaţă.
Definiţia utilizată de către instituţiile UE începând cu decembrie 2002 este: inovarea reprezintă conversia unor noi cunoştinţe în beneficii economice şi sociale, ca rezultat al unor interacţiuni complexe între numeroşi actori în cadrul unui sistem, constând într-un mediu (local, naţional, regional) format din firme, institute de cercetare, finanţatori precum şi reţele prin care toţi aceştia intră în contact.
ANALIZA OCUPAŢIONALĂ PENTRU PROFESIUNEA DE
MANAGER DE INOVARE
- Funcţii majore (Responsabilităţi principale)
- Activităţi specifice
- Rezultatul activităţii Produs/serviciu
- Etalon calitativ asociat rezultatului Produs/serviciu
- Deprinderi practice
- Cunoştinţe
- Atitudini |
